Poveste paralela[si la propriu si la figurat]: De la foarte cald in sus...

7:25 AM. Suna ceasu'. Il închid și ma întorc pe partea cealaltă. După cinci minute suna din nou. Mai dorm oleacă. După ce am repetat operația de vreo trei ori, am reușit să ma scol[nah...cat de cat]. Am luat o carte sa citesc ceva, apoi pe la 8 m-am indurat sa ma dau jos din pat.

 M-am pus să-mi fac de mâncare. Am mâncat [doh]. Trecem peste detalii nesemnificative cum ar fi: spălatul vaselor și hrănitul câinelui. Trebuia să ma întâlnesc cu o prietena[ca doar nu ma sculam la ora asta de doru lelei] asa ca e la 9 am plecat. Am decis să merg pe jos... mi-a luat un pic mai mult de o ora sa ajung...deci nu era departe[remarcați sarcasmul din vocea mea(in fine... puteți să v-o imaginați)].

Once upon a time...

Cam așa încep toate poveștile care au fost...dar cum începi o poveste care încă se scrie, care nu s-a terminat?

 Nu știu!

Exista o lume care este împărțita doar în străzi, iar tarile și orașele sunt ceva abstract. Fiecare strada are o pisica vagaboandă asa cum fiecare e actorul propriei lui povesti. Luați-o ca pe o metafora. Toți avem o lume a noastră în care trăim, la unii e mai buna, la alții e mai rea și totuși ... "Pisica" care e in discutie aici e putin confuza...

Da, adică eu. Mereu sunt confuza și urăsc[nu chiar mereu] sa iau decizii. Nu pot sa-mi explic(am doar câteva posibile explicații) de ce se întâmplă asta. Oricum cred ca sunt suma unor ciudățenii, dar nu ma deranjează asta asa de mult. Asta se va putea observa și pe parcurs. Un lucru e clar. Îmi place sa fiu cât mai originala posibil, deși nu știu cât la suta reușesc mereu.

Nu sunt adepta "jurnalelor", dar cu toate astea îmi place sa scriu. În felul asta pot păstra amintirea unor momente sau a unor gânduri pe care nu vreau sa le pierd sau sa le uit. Însă îmi lipsește continuitatea. Uneori am chef de scris, iar uneori nu[depinde dacă am inspirație].

Asa ca... pe scurt... sper sa va placa pe "strada" mea;)). Bun venit Pe Strada Fericirii nr.13! Hehehehe!