miercuri, 18 august 2010

Once upon a time...

Cam așa încep toate poveștile care au fost...dar cum începi o poveste care încă se scrie, care nu s-a terminat?

 Nu știu!

Exista o lume care este împărțita doar în străzi, iar tarile și orașele sunt ceva abstract. Fiecare strada are o pisica vagaboandă asa cum fiecare e actorul propriei lui povesti. Luați-o ca pe o metafora. Toți avem o lume a noastră în care trăim, la unii e mai buna, la alții e mai rea și totuși ... "Pisica" care e in discutie aici e putin confuza...

Da, adică eu. Mereu sunt confuza și urăsc[nu chiar mereu] sa iau decizii. Nu pot sa-mi explic(am doar câteva posibile explicații) de ce se întâmplă asta. Oricum cred ca sunt suma unor ciudățenii, dar nu ma deranjează asta asa de mult. Asta se va putea observa și pe parcurs. Un lucru e clar. Îmi place sa fiu cât mai originala posibil, deși nu știu cât la suta reușesc mereu.

Nu sunt adepta "jurnalelor", dar cu toate astea îmi place sa scriu. În felul asta pot păstra amintirea unor momente sau a unor gânduri pe care nu vreau sa le pierd sau sa le uit. Însă îmi lipsește continuitatea. Uneori am chef de scris, iar uneori nu[depinde dacă am inspirație].

Asa ca... pe scurt... sper sa va placa pe "strada" mea;)). Bun venit Pe Strada Fericirii nr.13! Hehehehe!

2 comentarii:

  1. welcome pe blogspot...iti urez bafta cu blogul si apropo imi place cum teai descris..te asemeni cu o pisica de pe strazi?:)):)) sau esti o pisica aristocata?:>:>

    lasa ca stiu eu mai bine...:*

    RăspundețiȘtergere
  2. Welcome on the blogo-sphere, kitty! :)

    Nici eu nu ma omor cu jurnalele, dar am unul pt. ca uneori gandurile si ideile mele trebuie sa le trec undeva. Sunt o parte din mine, de ce sa le uit la un moment dat??


    Chiar iti plac pisicile nu? :) Si mie! <3 Foarte mult.

    RăspundețiȘtergere