Poveste paralela[si la propriu si la figurat]: De la foarte cald in sus...

7:25 AM. Suna ceasu'. Il închid și ma întorc pe partea cealaltă. După cinci minute suna din nou. Mai dorm oleacă. După ce am repetat operația de vreo trei ori, am reușit să ma scol[nah...cat de cat]. Am luat o carte sa citesc ceva, apoi pe la 8 m-am indurat sa ma dau jos din pat.

 M-am pus să-mi fac de mâncare. Am mâncat [doh]. Trecem peste detalii nesemnificative cum ar fi: spălatul vaselor și hrănitul câinelui. Trebuia să ma întâlnesc cu o prietena[ca doar nu ma sculam la ora asta de doru lelei] asa ca e la 9 am plecat. Am decis să merg pe jos... mi-a luat un pic mai mult de o ora sa ajung...deci nu era departe[remarcați sarcasmul din vocea mea(in fine... puteți să v-o imaginați)].


Am ajuns in fata mărețului magazin la care trebuia să ma întâlnesc.Era 10:20, dar ea nu ajunsese încă. Ciudat! De obicei eu sunt cea care este trasa de urechi pentru ca întârzie. In fine. Nu ma supăra ca aștept. Îmi luasem o carte din caz ca aveam să ajung înainte, ceea ce nu s-a întâmplat. Chestia era ca nu-mi mai aminteam exact unde mi-a zis să ne întâlnim... și nu-mi permiteam să fiu absorbita de carte, asa ca am păzit și stația de tramvai și cea de autobuz...păcat ca nu puteam să le supraveghez dintr-un singur loc... Mai era și soare... Nu-mi place sa ma bata soarele in cap. Mereu ma dau la umbra, chiar și dacă e doar un stâlp[bine ca-s slaba].

Just mee  ajunge in sfârșit[o zis ca o avut probleme cu autobuzul, bine ca a venit altul și ia luat]. Am mers in magazin. Direcția? Rafturile cu cărți, desigur. Mereu pierd noțiunea timpului când ma uit printre rafturile pline cu cărți. Ma uit prin toate, le analizez pe toate și uite cum zboară timpul. Păcat ca sunt asa de scumpe unele. Si oricât de multi bani ai avea trebuie să ai timp[care nu se cumpără cu bani] să le citești. De data asta însă aveam un scop precis. Prietena mea dorea să își ia o carte [mai exact o bibliografie a unei vedete]. Nu ma pasionează lumea vedetelor [total dezinteresata]. Sunt persoane pe care le apreciez pentru vocea lor sau pentru un anumit rol jucat într-un film ori pentru originalitatea lor [etc. etc. etc], dar totul se oprește aici și nimic mai mult.

Intre timp ma suna mama și îmi spune să cumpăr și niște rechizite pentru școală. Îmi place să fac cumpărături din când in când[oricum mai mult decât îmi place să merg la scoală... muhahhaa]. Îmi place in special să cumpăr tot felul de chestii drăguțe [cea ce îmi reamintește ca nu am cumpărat agrafele de birou colorate]. Am luat strictul necesar[supraviețuirii primelor zile de școală], plus niște suc și ceva de ronțăit.

Ideea întâlnirii noastre atât de matinale era ca să nu prindem orele amiezii, când va fi sufocant de cald. Hai mai pe bune? Când am ieșit din magazin era ora 12. Minunat... de cald. Apoi a trebuit să mai rezolvam o treaba[trebuia să gasim o școală, bla bla bla sunt sigura ca nu va interesează aceste detalii]. Chestia de baza e ca ne-am strofocat degeaba, pentru ca informațiile de care aveam nevoie nu erau încă afișate.


Apoi lui Just mee ia venit ideea să facem un post pe blog[fiecare pe al lui] in care să ne spunem povestea fiecare din punctul lui de vedere. Deci acest  post, deși nu se prea cunoaște, este dedicat prieteniei.

Ne-am despărțit într-un final, iar eu in ciuda insistentelor prietenei mele, am luat-o tot pe jos. Mi-a luat ceva mai mult să ajung pentru ca intre timp m-am mai oprit să ma odihnesc[ca doar nu ma fugărea nimeni, plus ca aveam de carat și rechizitele]. 

Când am ajuns acasă, ma dureau picioarele[am făcut și niște beșici]. Am luat și eu un lighean cu apa[in care mi-am pus picioarele] mi-am luat cartea [20. 000 de leghe sub mari- Jules Verne] ca să o termin de citit pentru ca vreau să ma apuc de alta, pe care tocmai am achiziționat-o acuma câteva zile:D.

Ce mult am scris... Mi s-o făcut foame.